SFÂNTA CRUCE
✠ SFÂNTA CRUCE ✠
● Sfânta Cruce este
simbolul de căpătâi al ortodoxiei, reprezentând
patima, moartea şi învierea Domnului Nostru Iisus Hristos.
Crucea este „semnul Fiului Omului“. Ea îl simbolizează pe Cel Răstignit, pe Iisus Hristos, Mântuitorul
Lumii, Logosul, a doua persoană din Sfânta Treime. Crucea se identifică cu
persoana lui. Lemnul din care a fost făcută Sfânta Cruce provine dintr-un copac
sădit de Set pe mormântul lui Adam, iar, după răstignirea lui Iisus Hristos, bucăţi
din ea sau împrăştiat în toată lumea. Crucea va apărea din nou în braţele Mântuitorului
la Judecata de Apoi. În ortodoxie, crucea este semn al sacrificiului şi
triumfului, Ea reprezintă victoria lui Iisus Hristos peste păcat şi moarte.
Sărbătoarea Crucii este un
important eveniment creştin, fiind una din cele 12 mari săbători ale ortodoxei.
● Înălțarea Sfintei Cruci (în greacă Σταυροφανεια)
este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine.
Sărbătorirea descoperirii Sfintei Cruci în ziua de 14 septembrie este atestată
la Ierusalim încă
din secolul al IV-lea. Atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic),
cât și în cel latin această sărbătoare se ține pe data de 14 septembrie. Aflarea Crucii Mântuitorului de
către Sfânta Elena,
mama Împăratului Constantin cel Mare, și înălțarea ei solemnă, în văzul
tuturor, de episcopul Macarie al Ierusalimului, are loc pentru
prima oară în
ziua de 14 septembrie a anul 326. Biserica catolică celebrează acest eveniment în aceeaşi zi doar
că la ei sărbătoarea se numeşte "Triumful Crucii."
● Romanii foloseau trei metode principale
de crucificare:
- prima: crux
commissa, denumită şi crucea Sfântului
Antoniu, aceasta avea forma literei T
- a II-a:
crux immissa, sau crucea latină, care avea 4 braţe
inegale † (stâlpul
vertical fiind mai lung)
- şi a
III-a: crux decussata, sau crucea Sfântului Andrei, care avea forma
literei X.
Mântuitorul
a fost răstignit pe crucea latină † (crux immissa), fapt atestat de Sfânta
Scriptură, unde Sfinţii
Evanghelişti Matei (27, 37), Marcu (15, 26),
Luca (23, 38) şi Ioan (19, 19) pomenesc despre
titlul pironit deasupra capului Mântuitorului (redat iconografic cu iniţialele
I.N.R.I. – Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor). Crucea Mântuitorului – crucea latină † (cu braţul vertical mai lung), este forma cea mai răspândită la ora actuală în
creştinism.
Tot pe o cruce latină,
dar întoarsă, a fost răstignit
şi Sfântul Apostol Petru care a considerat că nu
este demn să fie răstignit la fel ca
Mântuitorul şi a cerut romanuilor să-l
crucifice cu capul în jos.
● Sfânta Cruce reprezintă unirea
lumii pământene (linia orizontală) cu cea divină (linia verticală).
Venerarea
Sfintei Cruci este nedespărţită de lauda învierii:
„Crucii
Tale ne închinăm, Iisus Hristoase,
şi Sfânta Învierea Ta o lăudăm şi o mărim“
