Sfânta Cuvioasă Parascheva
Viața și Minunile Sfintei Cuvioase PARASCHEVA de la Iași
● Sfânta Cuvioasă
Parascheva (în greacă: Αγία Παρασκευή) cunoscută și sub numele de
„Sfânta Vineri” s-a născut în Tracia, într-un sat numit Epivata,
lângă Constantinopol, din părinți creștini greci, de neam bun și bogați,
având multe averi. Ei au botezat-o și au crescut-o pe Parascheva în credința
creștină. Evlavioasă fiind, mergea mereu cu maica ei la
Biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Într-o zi, după ce trecuse de
vârsta de zece ani, mergând la biserică, a auzit acest cuvânt al Evangheliei:
"Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și să
ridice Crucea sa și să-mi urmeze Mie" (Luca: 9, 23). Auzind
acestea, s-a aprins inima ei, dorința să împlinească pe dată cuvântul
Evangheliei. Ieșind din biserică a întâlnind un sărac, s-a ascuns de maica sa
și, dezbrăcându-se de hainele bogate pe care le purta, le-a dat lui, iar ea a
îmbrăcat hainele săracului. Când a venit acasă și au văzut-o părinții într-un
astfel de chip, s-au îngrozit și au bătut-o, ca să nu mai facă așa ceva. Ea
însă a făcut acestea de mai multe ori, neluând în seamă ocările, amenințările
și bătaia pe care o lua de la părinți. Iar cele pe care le îndura acasă erau ca
niște prevestiri ale roadelor duhovnicești de mai târziu, mai presus de firea
omenească. Sufletul ei ardea însă de dorința de a sluji lui Dumnezeu, după
cuvântul auzit. Drept care, într-o bună zi a fugit de acasă fără știrea
părinților, plecând la Constantinopol, unde s-a închinat în bisericile lui
Dumnezeu, la Moaștele Sfinților de acolo și a ascultat povățuirile duhovnicești
ale sfinților bărbați de acolo. Întărindu-se cu rugăciunile lor, a plecat din
cetate, a trecut în Calcedon și în cele din urmă s-a așezat în Heracleea
Pontului, mergând pe jos până acolo. Părinții ei, după ce au căutat-o ei înșiși
și cu ajutorul altora multă vreme, negăsind-o, s-au întors acasă. Iar
preafericita fecioară, a ajuns la o Biserică a Născătoarei de Dumnezeu, s-a
așezat la pământ și l-a udat cu lacrimi de mulțumire, apoi s-a sculat și, prin
rugăciune umplându-se de har, cinci ani întregi
a petrecut cu răbdare, nevoindu-se în acest sfânt locaș, sporind duhovnicește
în multe chipuri. Ea nopțile și le petrecea în rugăciuni neîncetate, iar zilele
în ajunări fără număr, în rugăciune cu lacrimi și tânguiri neîncetate, iar
pentru puținul somn pe care și-l îngăduia, se culca jos pe pământul gol. Ea în
toate era smerită, având cugetul cumpătat, inima curată și plină de evlavie
către Dumnezeu. După trecerea celor cinci ani în aceste nevoințe, i-a trimis
Dumnezeu pe cei ce aveau să o ducă la Ierusalim, căci își dorea să meargă acolo
și îl ruga pe Dumnezeu și pe Maica Lui pentru aceasta. Astfel pregătită, ea a
ieșit din biserică și, cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim, închinându-se
la toate Locurile Sfinte, mergând pe acolo "unde și blândele picioare ale
Mântuitorului meu Hristos au călcat". Împlinind acestea, a mers în pustiul
Iordanului și a ajuns la niște călugărițe pustnice, alăturându-se
lor. Mult s-a nevoit și aici, până l-a biruit pe diavol, care mai înainte
năvălise asupra ei cu ispite multe și de tot felul. Băutura ei era apa de
izvor, și de aceasta foarte puțină, iar în loc de așternut folosea o rogojină,
îmbrăcămintea ei era o haină, și aceasta foarte zdrențăroasă, iar cântarea pe
buzele sale era neîncetată, lacrimile de-a pururea. Peste toate acestea
înflorea dragostea, și vârful îmbunătățirilor, smerita cugetare, le cuprindea
pe toate acestea.
● Ea a răbdat ani
la rând în această mănăstire de călugărițe, nevoindu-se foarte mult. Într-o
noapte, însă, la vârsta de 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă
în locurile părintești: "Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că
acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către
Dumnezeu, pe Care L-ai iubit". După ce a avut această vedenie, Sfânta
"fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad
veni". Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care
văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. Doi ani a
petrecut acolo, după care a adormit întru Domnul, încredințându-și sfântul său
în mâinile îngerilor, spre sălășluirea în locașurile cele veșnice, iar trupul
său, înfrumusețat cu dumnezeiești îmbunătățiri, l-a ascuns în pământ. Împăcată cu
sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, a fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni
să știe cine este. Dar Dumnezeu, voind să o prea mărească, a descoperit în chip
minunat cine era și ce har mare purta această străină.
● Minunile după
moarte Sfintei nu au întârziat să apară. După o vreme, a trecut din această
viață un om (un marinar) care își petrecuse viața în răutăți și desfrâuri, iar
trupul lui a fost îngropat aproape de cel al Cuvioasei. Dar ea n-a putut
să rabde aceasta, ci, arătându-se în vis unui sfânt bărbat, pe nume Gheorghe,
i-a zis: „Ridică trupul acesta puturos și-l aruncă, că soare fiind și lumină,
nu pot suferi întunericul și murdăria”. Însă zăbovind acel bărbat sfânt, pentru
că socotise arătarea Cuvioasei drept un vis obișnuit, ea i s-a arătat și a
doua, și a treia oară, strigându-i acum și mustrându-l cu asprime. Atunci
călugărul și-a venit în fire și, după cuvântul Cuvioasei, care îi arăta cu
degetul locul unde este, degrabă s-a sculat și cu convingere a descoperit
poporului vedenia sa. Atunci au alergat cu toată cetatea să împlinească porunca
Sfintei. Și săpând, când s-au apropiat de sicriul ei, i-au aflat corpul cu
totul nestricat și plin de bună mireasmă. Atunci i-au luat trupul și cu evlavie
l-au adus la Biserica Sfinților Apostoli din Epivata, umplând aerul de miresme
și tămâie. Este cu neputință a povesti în scris toate minunile care
s-au săvârșit după așezarea moaștelor ei aici, din pricina mulțimilor de:
șchiopi, surzi, ciungi, ologi și tot felul de bolnavi care au fost vindecați,
doar atingându-se de racla ei se îndepărtau de la ei toate bolile fără leac și
toate neputințele. Iar minunile care se fac prin sfintele
sale moaște nu încetează până în ziua de azi, cu Harul lui Iisus
Hristos, Cel ce a preamărit-o. Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea
Cinstitelor Moaște s-a răspândit curând în Tracia și în toată Peninsula
Balcanică.
● Sfintele sale
Moaște au fost mutate de acolo în cetatea Târnovo, vechea capital a țarilor
bulgari. La Târnovo moaștele Cuvioasei Parascheva au rămas timp de 160 de
ani, iar de acolo s-au strămutat la Belgrad, apoi la Constantinopol. După
120 de ani ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul
românesc. De la Constantinopol, Sfintele Moaște ale Cuvioasei
Parascheva au fost strămutate la Iași pe vremea voievodului Vasile
Lupu, domnitor al Moldovei. Acesta, plătind cu mult aur datoriile pe
care Patriarhia de Constantinopol le avea către turci, a primit de la
Patriarhul Ecumenic Partenie I (și cu îngăduința sultanului Murad al
IV-lea), drept mulțumire, Moaștele Cuvioasei, pe care le-a adus cu mare cinste
la Iași. Întreaga poveste a strămutării moaștelor Cuvioasei la Iași este
zugrăvită pe peretele de sud al Bisericii Sfinții Trei Ierarhi din
Iași. Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva de la Iași
apare în „Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam al
Moldovei”, apărută la Iași în 1643. Începând din anul 1889, moaștele sale au
fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași. Cinstitele Moaște au
rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare ale
sfântului lăcaș, fiind mutate în paraclisul mănăstirii. Dar în seara
zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, din neatenție
a rămas aprinsă o lumânare din sfeșnicul de lângă racla din lemn în
care erau așezate cinstitele moaște, peste noapte, lumânarea a ars, iar focul
s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toata
noaptea, prefăcându-se totul într-un morman de jar. A doua zi dimineața, autoritățile
de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că
cinstitele moaște au rămas neatinse, încă o minune săvârșită de Cuvioasă prin
puterea lui Dumnezeu. Ridicate din mormanul de jar, moaștele au fost adăpostite
provizoriu în altarul paraclisului
de la mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, iar la scurt timp după aceea au fost
strămutate în noua catedrală mitropolitană din Iași (care fusese
sfințită la 23 aprilie 1887). Aici se găsesc și astăzi, fiind slăvită
de obștea dreptcredincioșilor moldoveni, fiind socotită drept <<
Ocrotitoarea Moldovei >>.
● Cuvioasa
Parascheva a fost cinstită în Biserica Ortodoxă Română veacuri de-a rândul.
Încă de la sfârșitul veacului al XIV-lea exista o biserică închinată Prea
Cuvioasei Parascheva în Rășinari, lângă Sibiu, iar în anul 1408 este atestată
existența unei biserici cu hramul „Sfânta Vineri” în Târgul Romanului. Multe
alte biserici din Moldova sau din alte părți ale țării sunt închinate Sfintei. Chipul
ei este zugrăvit în multe biserici românești. Drept Credincioșii creștini de
pretutindeni o venerează atât prin participarea la slujbele din 14
octombrie din fiecare an, cât și mai ales cei din Iași și împrejurimi prin
închinarea de fiecare zi în fața cinstitelor ei moaște, toți cerându-i ocrotire
și ajutor.
● Din tradiție se
cunosc foarte multe minuni săvârșite de Cuvioasa, dar și în zilele noastre ea
nu contenește a face minuni pentru aceia care aleargă la ea cu credință. Căci
toți cei neputincioși care au evlavie la Sfintele Moaște, sau chiar cei care
poartă lucruri care au fost doar atinse de Moaștele Cuvioasei, dobândesc
vindecare. Ȋn vreme de secetă sau la altă nevoie mare, preoții fac rugăciuni și
ies cu Sfintele Moaște, găsind rezolvare la problemele lor. Și în patria ei, la
Epivata, unde casa ei părintească a fost transformată într-o biserică închinată
ei, Cuvioasa face multe minuni, cu Harul Domnului, căruia I se cuvine mărirea
în vecii vecilor, amin.
Sfânta Cuvioasă
Parascheva, cunoscută în popor și sub numele de “Sfânta Vineri”, este
grabnic ajutătoare în: rezolvarea problemelor de sănătate, găsirea obiectelor
pierdute, scăparea din puterea vrajitoarelor, ajutor în căsătorie, obținerea
notelor bune și obținerea diplomelor dorite, obținerea locurilor de muncă,
obținerea unei locuințe, obținerea posibilității financiare de a veni în
pelerinaj la sfintele sale moaște la Iași, oprirea furturilor și găsirea celor
furate, construirea unei Biserici, găsirea de bani pentru finalizarea unei
Biserici, împodobirea unei Biserici cu daruri, apărarea vieții chiar și a
copiilor nenăscuți (renunțarea la avort), apărarea recoltelor de dăunători,
aducerea ploii pentru recolte bogate și multe altele.
● Moaștele Sfintei
Parascheva sunt îmbrăcate după ritualuri bisericești, la care participă doar
preoți ai Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Însă, puțini creștini știu că
Sfânta Cuvioasă poarte și un blestem ce datează din anul 1641. Sub veșmintele
în care este îmbrăcată Cuvioasa, moaștele mai poartă încă o ținută, care nu se
dă niciodată jos. Ținuta are un sigiliu pe care este scris blestemul
domnitorului Vasile Lupu, dar și al Mitropolitului Varlaam, care spune:
“Blestemat să fie cel care va împrăștia vreodată Moaștele Sfintei Cuvioase
Parascheva”. Veșmintele Cuvioasei Parascheva sunt schimbate de 5 ori pe an și
se dăruiesc de Mitropolitul Moldovei unei Biserici care poartă Hramul Sfintei
Parascheva.
● Sfintei Cuvioase
Parascheva îi sunt atribuite multe minuni și vindecări miraculoase. De ziua sa,
la Iași are loc în fiecare an un pelerinaj la care participă sute de mii de
credincioși din toată țara. Pelerinajul la moaștele situate în Catedrala
Mitropolitană din Iași a devenit unul dintre principalele evenimente
religioase din România. Sute de mii de pelerini se adună în fiecare an
la Iași în cel de-al
doilea weekend al lunii octombrie pentru a o comemora pe Sfânta Cuvioasă
Parascheva, în timp ce orașul însuși și-a stabilit zilele de sărbătoare în
același timp. Oameni de pe tot cuprinsul țării vin să-și plece genunchii în
fața raclei cu cinstitele ei moaște, ca să-i mulțumească Sfintei pentru
ajutorul primit. De ziua Sfintei Parascheva, rândul de oameni ce se formează la
cinstirea moaștelor sale poate dura în jur de 12 ore și se poate întinde pe 3
km. Este dovada clară că Sfânta ajută atâția oameni, le îndeplinește dorințele
și le rezolvă problemele, pentru că la Dumnezeu totul este posibil. Despre
puterea rugăciunii în fața moaștelor Sfintei sunt multe de spus, oricum nimic
nu se compară cu experiența proprie pe care o ai atunci când ești acolo. Cei
care au probleme, aceștia trebuie să știe că se pot rezolva prin rugăciune de
ajutor făcută cu propriile cuvintele și adresată în mod direct Cuvioasei în fața
raclei cu sfintelor ei moaștelor.
